Cartieru’ Minunat e si pe WordPress

Cartieru’ Minunat poate fi gasit si pe wordpress la adresa : http://cartierul.wordpress.com

Come to Romania?

"Zilele timpurilor bune sunt istorie straveche"
- Imnul turismului romanesc 2009-

HappyFish Tv m-a facut din nou sa simt. Ce am simtit? Privind imaginile si ascultand (citind) versurile clipului de AICI m-a trecut un fior, mi s-a facut pielea de gaina si doua lacrimi mi s-au scurs pe obraz. De ce? Pentru ca versurile vorbesc despre o tara careia sa-i strabati drumurile, o tara care e favorita zeilor, insa se pare ca nu si favorita propriilor cetateni si mai ales a celor din fruntea lor. Nu ar fi mai bine sa facem campanii de promovare a turismului cand o sa fim pregatiti pentru a primi turisti ? Strazile prafuite si cladirile ca dupa bombardament nu sunt tocmai placute privirii…

Inapoi in timp

Statul e pentru oameni si nu oamenii pentru stat.
 
In Germania comunista era interzisa expresia: " circ de stat" pentru ca avea inteles dublu. Zeci de ani mai tarziu in Romania presupusa democrata autoritatile cenzureaza expresia: "miscare contra statului" din aceleasi motive. Diferenta? Noi avem de ales: sa stam aici si sa speram ca "o sa traim bine" sau sa plecam din tara fara sa fim vanati ca cetatenii RDG . 

Film porno cu animale

Prima lege a naturii e evolutia, insa omul a
reusit sa o pacaleasca si acum involueaza.
 
Natura, saraca, a fost denaturata de tot. Si nu numai de specimene mutante ca Nikita , Fernando de la Caransebes sau fantasticu’ din urma cu un articol, ci si de el:

Dar asta inca nu depaseste fenomenele supranaturale precum disparitia Elodiei sau sfarsitul lumii din 2012.
 

Astia sa ne reprezinte?

"Doi crestini si patrioti vor scapa tara de hoti."
Hotii ca hotii, da’ de prosti cine ne scapa?
 
Intr-o seara, pe cand citeam la anatomie, colegii mei de camera se amuzau copios pe seama unor inregistrari ale emisiunii lu’ Capatos unde invitat era unu’ Romeo care schelalaia p-acolo. Respectiv domnu’ din imagini:
.
In momentu’ in care am auzit "giumbala, giumbala", celulele epiteloide din structura glomusului carotic pareau sa nu aiba nici un sens, notiunea respectiva nereusind sa-si gaseasca locul printre neuronii ce alergau bezmetici si speriati in hipocampusul din al meu sistem nervos central. Parca in capu’ meu erau doi bizoni care se bateau cap in cap fiind infierbantati la maxim de o femela numa buna pentru a deveni gestanta. Insa bizonii, oricat s-ar lovi ei de mult, nu se vor contopi niciodata si asemeni lor nici excretiile orale ale acestui fantastic (pentru ca e fantastic cum poate exista un asemenea specimen de Homo sapiens) nu vor fi vreodata compatibile cu anatomia fosei pterigopalatine si de altfel cu nici o alta caracteristica a unei existente decente.
Adica in termeni pentru neinitiati: "Sa-mi bag pula daca nu zici ca mi-a dat cu paru-n cap cand a inceput sa urle, ca daca ala e cantat eu sunt privighetoare!"
Si ca bonus, pentru fani, mereu surprinzatoarea Nikita in duet cu ratatul (din punct de vedere profesional si social) Naomi:

Gest

In Pitesti exista trupa Ekzit. Unul dintre membrii ei a murit din nefericire cu ceva vreme in urma, iar acum, in semn de respect a primit cadou o piesa.
 
In memoriam Abstrakt…

Timpul trece tic-tac

Da ba, pisi. Si uite-asa a mai trecut o zi…

 
A mai trecut o zi, dar inaintea ei au trecut alte trei. Timpul trece repede in Bucuresti. Orasul asta parca ar fi in alta lume. Nici nu ajung bine acasa de la facultate ca deja trebuie sa dorm ca sa fiu cat de cat prospat a doua zi. De ce "cat de cat"? Pentru ca e cam greu sa-ti reincarci bateriile la maxim, oricat de mult si bine ai dormi, cand ai un program haotic si mai ales daca nu ai confort psihic si emotional .
Ziua de azi a trecut de parca ar fi durat 2 ore. M-am trezit la 9 si parca imediat a venit momentul sa ma imbraca sa plec spre facultate unde trebuia sa dau oralu’ la engleza. Era 15 cand am ajuns si cam 3 ore pana cand am intrat in sala nici nu le-am simtit. Parca s-au vaporizat.
Practic in afara faptului ca am luat zecele ala la examen altceva n-am intreprins azi. Pur si simplu parca s-au dezintegrat secundele. Sper sa recuperez acum la sfarsit de saptamana, ca de nu… timpul nu iarta!

Pentru ca si bloggerii au simtul umorului

Un tip din lista mea de contacte are bancu’ asta la status:           
          "La biserica , preotul se intalneste cu un tanar enorias :
          – Ce te aduce la biserica, Ioane?
          – Iaca am venit sa ma spovedesc
          – Nu-i nevoie, ti-am citit blogul…"

Asta ca sa ne aducem aminte de spovedaniile online care faceau subiectul stirilor cu ceva vreme in urma.

O, ramai…

 Eu sparg testele oamenilor in
fiecare zi si nu vad nimic divin.
 
Imi incolteste in minte ideea ca Romania nu mai are cale de intoarcere din drumul spre pierzanie pe care il urmeaza. De ce? Pentru ca pe majoritatea nu-i intereseaza de ceilalti. Si nu numai ca nu-i intereseaza, ca totusi ar fi bine daca doar nu i-ar interesa, dar le si pun bete in roate celor care vor sa faca ceva constructiv.
Cine sunt acesti oameni? Pai in primul rand e vecina mea care n-a vrut sa deschida usa medicilor de la Ambulanta. Ii doresc s-o fereasca Bunul sa aiba vreodata nevoie de ei si sa nu le deschida nimeni usa. Am vazut afise electorale cu mesajul: "Avem nevoie de oameni ca…" De ce avem nevoie de oameni ca voi? Ca sa ne furati in continuare? Nu-i nimic, "luati-ne tot, ma, ca stam si-n pula goala-n fata voastra". Sunt cei care de 20 de ani spun ca a venit momentul unei schimbari, dar tot de 20 de ani tot ei sunt aceeasi oameni care nu vor sa se lase schimbati. Mai sunt elevii care-si bat profesorii si profesorii care-si bat elevii, sunt parintii care isi supun copiii la pedepse fara motive intemeiate fara insa sa le ofere si recompense si bucurii. Sunt vecinii mei de la Pitesti care cauta cu orice pret sa-mi faca rau mie si altora, care nu lasa copiii sa se joace, ii alearga si ii bat, care injura ca la usa cortului si vorbesc despre civilizatie, care vorbesc despre intelectualitate si ii jignesc pe cei mai cultivati ca ei, care ii numesc pe sud- africani niste tigani care au fost in stare sa construiasca zgarie-nori spre deosebire de noi care ne chinuim sa ne facem un rost in sistemu’ asta care ne inchide mintile si corpurile. Mai sunt politistii plini de zel fata de pustanii care joaca fotbal in curtea scolii si care stau cu coada intre picioare in fata tiganilor (si nu, nu e peiorativ, pur si simplu asa se autodenumesc ei, n-ar fi corect sa le spunem altfel) burtosi cu lanturi de aur la gat pe care nimeni nu-i impoziteaza pentru banii de altfel obtinuti prin metode ilegale. Sunt televiziunile, ziarele care ne pun in fata ochilor oameni luati de pe strada care prin numarul si comportamentul au devenit un neoplasm malign al societatii. Sunt vanzatorii care te pacalesc la rest sau cei care se uita cu scarba la tine cand te duci la casa sa-ti platesti produsele de parca nu si-au ales ei acel loc de munca pentru care sunt platiti si sa se poarte amabil. Sunt fotbalistii care nu joaca nimic pentru ca ei sunt vedete si noi plecam mereu cu sansa a doua deci acolo trebuie sa ramanem. Ei sunt de vina ca ne ducem dracu’!
Dar, inca mai am sperante datorita pustiului de la banca care o intreba pe mama sa despre Decebal si Traian, datorita copiilor care participa entuziasti la manifestatii culturale sub indrumarea unor dascali extraordinari, datorita sportivilor care muncesc ambitionati fiind de setea de performanta, datorita parintilor care stiu sa-si educe copiii, datorita celor care spun: "Eu pot!" cand nimeni nu le da nici o sansa.
 
Pentru ca Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate!

Mai repede, ca trece viata!

Viata e prea frumoasa, iar eu o
pangaresc cu viata mea amara.

 
O plimbare prin parc m-a facut sa-mi dau seama ca daca nu te bucuri chiar si de un lucru marunt si care poate parea banal la prima vedere atunci nu participi la viata. 
Am fost la sfarsitul saptamanii in Parcul Strand din Pitesti unde la Teatrul de Vara era organizata o manifestatie cu ocazia Zilelor Pitestiului. Aici elevi ai scolilor generale isi prezentau programul de muzica si coregrafie sub privirile si aplauzele asistentei.
Privind eu la copiii care se pregateau sa intre pe scena am fost impulsionat sa ma ridic din durerea ce mi-o pricinuise o masa grabita amintindu-mi ca am aproape 20 de ani si nu mai e vreme de pierdut. Am profitat de vremea frumoasa, de faptu’ ca eram printre prieteni, m-am simtit bine si m-am indreptat fericit spre casa.
Ceea ce vreau sa dau de inteles prin elucubratiile astea de le scriu io acilisea e ca stress-ul lipsei de timp imi da un impuls asa grozav de care daca profit la timp ma ambitioneaza intr-atat incat sa mut un munte piatra cu piatra. Si chestia e ca de la o vreme pentru mine lipsa de timp nu inseamna neaparat sa fac un drum de 10 minute in 5 ca sa nu intarzii sau chestii de genu’. Pentru mine lipsa de timp a devenit echivalenta cu apropierea sfarsitului. Imi zic mereu: "Hai frate sa fac ceva productiv ca mai am putin de trait." Si asa si e. Zeci de ani nu-mi sunt de ajuns sa contribui destul la spectacolul vietii.

show_fae4e76dc8c5ed(448, 46);

Johann Strauss Jr. – Vocile primaverii
Asculta mai multe audio Muzica

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X