"De as gr?i în limbile oamenilor si ale îngerilor, iar dragoste nu am, f?cutu-m-am aram? sun?toare si chimval r?sun?tor. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiint?, si de as avea atâta credint? încât s? mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. De as împ?rti toat? avutia mea si de as da trupul meu ca s? fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea îndelung rabd?; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se laud?, nu se trufeste. Dragostea nu se poart? cu necuviint?, nu caut? ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste r?ul. Nu se bucur? de nedreptate, ci se bucur? de adev?r. Toate le sufer?, toate le crede, toate le n?d?jduieste, toate le rabd?. Dragostea nu cade niciodat?. Cât despre proorocii – se vor desfiinta; darul limbilor va înceta; stiinta se va sfârsi. Pentru c? în parte cunoastem si în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e des?vârsit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinta. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am f?cut b?rbat, am lep?dat cele ale copilului. [...] Acum r?mân acestea trei: credinta, n?dejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
                                                                      din…Biblie