Nu, nu sunt suparat pe viata. Nu sunt deprimat in nici un fel. Nu am una dintre starile acelea cand iti vine sa-ti bagi picioru’ in tot si-n toate. Doar ma gandeam ce frumos ar fi sa mor intr-o zi ca asta.
Si ma imaginez eu mos la 69 de ani cum alerg prin parc la 6 dimineata cu pleata -n vant si cu fularu’ la gat, in pantaloni scurti …Si e toamna, si afara ploua si e racoare , aerul ma mangaie, ploaia ma saruta, frunzele danseaza pe melodiile vantului.
Ma asez pe banca, trag aer in piept si deodata ma simt mai usor, ma simt de parca as avea 21 de grame si 17 ani, am toata lumea la picioare si sunt iubit si fericit.
Eh…mai e mult pana atunci, asa ca ma bucur de viata si multumesc prietenilor mei ca ma iubesc si ma admira si ma respecta.
Hai s-o avem in fericire bha!!!