februarie 2008

Laureat al BAC

 "- Cioc -cioc!
- Cine e?
- BAC-u’!!!"
 
Da ma… Vine BAC-u’. A inceput isteria. Au aparut subiectele. E teroare ! Toti liceeni de-a 12-a cauta, rezolva, invata, se plang, frica, alea alea. Ba, ba! Ce-aveti ma? Trezirea! E doar un examen, nu e sfarsitul lumii!
Mie personal… "Mi se rupe!" Dau examenu’, pac pac, intru la facultate, pac pac, nici n-o sa-mi dau seama cand se vor intampla toate astea. Restul… istorie.
Nu m-am pregatit extraordinar de mult pentru examenu’ asta, de fapt, nu m-am pregatit deloc. Dar, totusi ma simt in stare sa-l sustin. Nu ma astept sa iau nota mare la romana, intrucat nu am citit tot  ce era de citit si nu am invatat definitii, comentarii, sau mai stiu eu ce abureli, insa sunt in masura sa-mi dau cu parerea despre ceva. Cat despre celelalte probe, la matematica as putea fi mediocru spre bun, iar la restul de obiecte (chimie, sport, limbi moderne) ma astept la note mari spre foarte mari.
 
Oricum, eu le urez succes tuturor absolventilor de liceu si un calduros: "Distrati-va cat mai aveti timp!"

Cand eram mic…

…credeam ca pisica e fata si se imperecheaza cu cainele care e baiat.
…credeam ca apa rece de la robinet nu se plateste .
…credeam ca voi avea o viata mult mai grea.
 
Multi ani mai tarziu, totul s-a schimbat!
 
"Drogurile schimba tot" – Timpul e un drog de care toti suntem dependenti.

The Bucket List

Am vizionat filmul " The Bucket List ", un film care ii are ca protagonisti doi mari actori care sunt de asemenea si preferatii mei: Jack Nicholson si Morgan Freeman . Filmul ilustreaza povestea personajelor celor doi, care fiind bolnavi de cancer sunt spitalizati in aceeasi camera. Unul dintre ei este un important om de afaceri, iar celalat un mecanic cu o vasta cultura generala. Dupa un timp petrecut impreuna, cei doi ajung sa se imprieteneasca si intocmesc o lista cu lucruri pe care trebuie sa le faca pana la moartea care-i asteapta in curand. Lista este indeplinita putin cate putin, insa personajul interpretat de Morgan Freeman moare inainte ca aceasta sa fie completa. El este incinerat, iar cenusa lui este depozitata in muntii Himalaya intr-o cutie de cafea. Personajul lui Jack Nicholson moare si el si de asemenea este incinerat, iar cenusa sa este depozitata intr-o cutie de cafea impreuna cu lista completa in acelasi loc, in muntii Himalaya.
Un moment pe care l-am remarcat ii prezinta pe cei doi in Egipt, la Marile Piramide, unde, este ilustrata o chestiune interesanta legata de viziunea vechilor egipteni fata de moarte: Egiptenii in antichitate aveau o credinta foarte frumoasa legata de moarte…
Cand sufletele lor ajungeau la intrarea catre Rai zeii le puneau doua intrebari.
Ce raspuns dadeau determina daca sunt acceptati sau nu.
Intrebarile erau: Ai gasit fericirea in viata?
                        Viata ta a adus fericire altora?
Ma gandesc eu acum. Oare e bine sa stii cand mori? Si, ce am face daca am stii cand se-ntampla asta?
 Eu, cred ca fiecare dintre noi are o asemenea lista in minte, o lista reprezentata de visele fiecaruia. Poate, daca le-am scrie pe o foaie, ar fi mai usor de implinit pentru ca ar parea ca obligatii pe care ni le impunem noi insine.
 
 "Viata se masoara prin cei care se masoara dupa viata ta"

Am taiat pepenu-n doua

 Am vazut recent la cutia cu imagini (n.r.: televizor) un reportaj despre un sondaj facut de baietii de la Uniunea Europeana despre populatia din mediul rural in Romania.
Conform sondajului s-a constat ca multi (nu mai tin minte cifrele si nici nu are rost sa-mi umplu capul cu cifre inutile gen: eu mananc 4 pepeni pe zi, tu mananci 0 pepeni pe zi, asta inseamna ca in medie mancam 2 pepeni pe zi ceea este cu adevarat FALS) dintre locuitorii din mediul rural nu sunt racordati la diferite utilitati , nu au telefon, nu merg la cinematograf, nu citesc ziare etc. Din asta se intelege ca oamenii aia sunt nefericiti pentru ca nu au tehnologii de ultima ora (putin exagerat). Cum asa?
Nu am avut niciodata bani sa ma dea afara din casa, telefoane scumpe sau mai stiu eu ce tampenii, dar intotdeauna am fost fericit (asta daca omit cazurile foarte rare in care-mi venea sa-mi iau campii).
Oamenii aia sunt fericiti unde sunt cu modul lor de viata. Merita laude si toata stima pentru asta. Nu merita sa fie deranjati!
 
 "Masina de spalat n-o sa ma faca mai curat/ Nici esspresor-ul n-o sa-mi citeasca viitorul/ Numele meu nu vreau sa-l vad pe card/ Iar fericirea nu se cumpara in rate!"

Ce-am fost si ce-am ajuns

Nu vroiam sa scriu despre asta, dar cred ca trebuie.
Valentine’s Day e o idiotenie. De fapt, e o idiotenie inteligenta, gandita de niste oameni care au vrut sa stoarca bani si din cel mai important sentiment pe care-l poate avea o persoana. Numai niste oameni josnici, fara onoare, fara principii puteau sa gandeasca asa ceva. Nu are traditie, nu are istorie, nu are fundament.
Dragostea trebuie sa existe tot timpul si oriunde. Sigur, inteleg, iubesti pe cineva, ii dai o atentie, ii faci un cadou, ii oferi o floare, o poezie, dar nu ca e ziua indragostitilor, pentru ca nu asta e singura zi din an in care il/o iubesti.
Si la urma urmei, dragostea nu se masoara in materie, ea se masoara prin imbratisari, sarutari, tandrete, cuvinte potrivite si alte genuri de atingeri si vorbe cu conditia ca ele sa fie sincere.
Astazi (n.r.: ieri, ca deja e trecut de miezul noptii) am vazut cupluri pe banci, pe strazi, in masini, mai ceva ca in oricare alta zi a anului. Mi-aduc aminte, pe vremuri (cand inca nu invatasem tabla inmultirii), cum de primavara pana iarna, pandeam cuplurile de indragostiti pe fiecare banca si ii urmaream, mai aruncam cu cate ceva tocmai in momente de tandrete, mai ne luam injuraturi, mai trageam cate o corneta, mai cu apa, le faceam tot felul de tampenii. Dar, atunci era plin orasul de indragostiti, mai ales vara, cand se inmulteau ca melcii dupa ploaie. Doar de aici a aparut vorba: "o iubire de-o vara".
Dar, deviind putin de la ideea principala, orasul nu s-a pustiit numai de indragostiti. S-a pustiit si de oameni. Pana nu demult, de dimineata devreme pana tarziu in noapte se gaseau pe strada de la copii cu degetu-n gura pana la golani cu tigara-n gura. Aveai cu cine te juca, aveai cu cine socializa, aveai subiecte de discutii, distractii, fiind copil, cand faceai cate-o trasnaie si nu mai erai lasat sa iesi din casa, ti se parea ca vine sfarsitul lumii. Nu se putea asa ceva: cum era posibil sa lipsesti de la fotbalul pe maidan, de la plimbari, de la aventurile prin santuri si gropi, de la pititea si focul de seara, de la furatu’ de struguri, rosii si alte zarzavaturi , de la legatu’ banilor cu ata sau de la impuscatea cu tevi , bile sau arcuri.
La urma urmei, chiar si baietii care jucau barbut in scara blocului, rummy , sau alte jocuri pe bani prezentau un mare interes si era o mare satisfactie sa-i urmaresti, chiar daca nu eram de acord cu asta. Totusi, mai iesea lumea din casa.
Acum, pustiu! De dimineata devreme pana noaptea tarziu! Nu copiii care se joaca, nu indragostiti, nu prieteni, nu borfasi si cartofori, nu muzica de strada ca sa cheme vecinii politia, nu bere in fata blocului, nu suc si seminte pe banca, nu sport, nu scoala, nu caterinca, nu NIMIC. Absolut NIMIC!
Societatea asta mi-a distrus visele, asteptarile, ambitiile…
 
Oamenii sunt goi, la fel si vietile lor…
 

Hai sa radem…

Super-tare! Dictionar de…profanari ca sa zic asa scris in limba engleza despre limba romana .

E buna si Politia Comunitara la ceva..

Plimbandu-ma de nebun prin cartier si visand la zilele insorite ce vor urma, am ajuns in apropierea blocului de beton in care locuiesc: 25, sau "Ala cu probleme" cum il numesc politistii. Se auzea de undeva d la etaj: "Aoloo!!! Aolooo!!!" Am stat vreo 2 minute sa incerc sa-mi dau seama ce se-ntampla. Am crezut ca mi se pare. Am urcat pe scari pana la etajul 9 sa vad de unde se aude. Nimic!
Am coborat din nou. Tot se auzea, si de data asta nu mi se parea, se stransesera cativa baieti care auzeau si ei si se uitau la fel de nedumeriti ca si mine. Am vazut un agent de la Politia comunitara si i-am atras atentia. Acesta a chemat Politia, si de acolo s-au descurcat baietii (si fata. Frumoase politistele astea de prin Pitesti ).
Intre timp baba striga ca se arunca, sa ne-ajute Dumnezeu daca o ajutam. Aolooo…Tragea de antena de pe balcon, scotea niste fiare sau c mai avea p-acolo..
Cand am urcat cu Politia, deschide mosu’ usa (Eu mai fusesem o data si am batut la ei la usa, dar nu a deschis nimeni) si era cam beat. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Mosu’ o inchisese pe baba pe balcon cred, ca nu stiu ce zicea ca i-a facut. Dar, nu asta e important. Important e ca, batranii aveau sicriu’ pregatit. Era pus pe sifonier … Super! Cand i-am zis mamei ce-am vazut, mi-a zis ca nu sunt singurii care si-au pregatit din timp sicriele si le tin in casa, au mai fost si altii, si inca mai sunt. Cred ca e o moda la mine in bloc, o moda macabra, ce-i drept, dar, moda intotdeauna a facut victime!
Dar, sa revenim la ideea principala. Lasand la o parte tot excesul de zel, si toate nedreptatile (morale) pe care le cauzeaza uneori politistii, totusi, a fost o idee buna introducerea politiei Comunitare. Inca o bila alba municipalitatii :D
 
politia comunitara = telefon public ambulant.

10 intamplari ciudate si o minune

 1. O vreme schimbatoare…
2. O saptamana plina…
3. O intalnire neasteptata…
4. O epidemie de gripa…
5. O infractiune …
6. Un noroc nemaintalnit…
7. Un furt …
8. Un film…
9. Un copil care uraste…
10. Un bilet.
 
    Vreau o minune…

Din nou rasaritul Sorelui

Vai , ce sa-ti povestesc, e Luni! A inceput saptamana , a inceput scoala. Am uitat toate lucrurile rele ce s-au intamplat, am reinviat, o iau de la capat. La fel ca in fiecare inceput de saptamana, la fel ca in fiecare zi. Un singur lucru nu a inceput: primavara! Dar, ma gandesc, ca totusi nu e vremea ei. Insa, astept cu nerabdare sa vad din nou rasaritul Soarelui. Pentru asta traiesc: sa privesc in fiecare dimineata rasaritul Soarelui. Eh, dar las asta pentru alta data…
 
"Zilele insorite nu sunt departe…"

Cand ai o viata plina…

Ah…ce bine e! Ce bine e cand vine vara! Ce bine e cand ploua! Ce bine e cand e soare! Ce bine e cand miroase a vacanta! Ce bine e cand dormi pana tarziu in amiaza ! Ce bine e sa te plimbi noaptea prin oras! Ce bine e sa fi iubit! Ce bine e sa iubesti!
Ce rau e ca nu esti langa mine sa ne bucuram impreuna de toate astea…

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X