august 2008

Mafie la drumul mare

Auzi ma. A murit Mihai Parvu zis Caiac. Asta e, a murit, Dumnezeu sa-l ierte, ca are de ce!
Da’ ce inseamna chestia asta cu incalcarea drepturilor, cu amenintarile, injuriile si agresiunile la care politia asista fara sa intervina?
Asta imi aduce aminte de o alta intamplare pe care o readuc in discutie mai tarziu. Pana atunci, sa revin la subiect. Moare omu’, da? I se fac funeralii si alte chestii, asista mii de oameni din toata tara si nu numai la inmormantarea lui. A fost un om iubit si respectat, probabil de asta. Dar moartea acestui individ, si de fapt a nici unuia, nu da dreptul nimanui sa incalce legi si mai ales drepturile si libertatea altor persoane. In cazul de fata, prietenii raposatului s-a intamplat sa fie interlopi , oameni care poate nu vor sa-si vada fetele de proxeneti la televizor. Dar asta nu inseamna ca politia nu trebuie sa intervina cand presa este atacata in plina strada de acesti mafioti in timp ce isi desfasoara activitatea. Mai sunt mafioti si in alte tari, dar nu cred ca se poarta asa in public sa fie vazuti de o lume intreaga, pentru ca poate au un respect de sine. Ce am vazut azi la un jurnal de stiri a fost cu adevarat socant. Mai ca nu-ti mai vine sa iesi din casa dupa ce vezi asa ceva, sau iti vine sa le pui o bomba tuturor sa scapi de ei. Numai "cefe-late-cu-lant-de-aur-la-gat-si-cu-masini-de-lux" care ameninta, injura, scuipa si atenteaza la sanatatea si viata unor oameni care isi fac meseria. Astia sunt singurele spurcaciuni mai rele decat politicienii corupti. in majoritate tigani care s-au imbogatit numai prin infractiuni. Astfel de oameni nu pot fi reintegrati in societate decat daca sunt filtrati prin pamant.
Si acum sa povestesc o experienta proprie asemanatoare cu celebrul caz "Caiac", dar la o scara mai mica. Aflandu-ma intr-o seara la discoteca din cartier, intr-un tarziu a venit si momentul sa plec. Si cand am iesit, in fata clubului erau cativa indivizi care se certau gata sa se ia la bataie. La 10 metri distanta, pe sosea erau parcate 2 sau 3 echipaje de politie si alti agenti prin preajma care priveau nepasatori. Un cetatean li s-a adresat spunandu-le: "Domn’e, nu interveniti? Nu vedeti ca se bat aia acolo?" si a primit un raspuns care pe mine m-a facut sa uit total de sloganul " Siguranta si incredere": "Noi nu intervenim, doar observam!" Adica, sa inteleg ca daca eram eu acolo si ma bateau 5 insi de ma lasau lat ei stateau si observau? Ce observau? Observatii se fac pe baza experimentelor, nu pe oameni aflati in situatii de conflict. Sau am ajuns atat de lipsiti de libertate incat sa fim tratati ca niste experimente?

Scrisori

"Nu mai gasesc cuvinte sa-ti spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: ca te iubesc"
Extras dintr-o scrisoare a lui Eminescu catre Veronica Micle

Ratiunea placerii

"Pentru a putea accede la placere trebuie sa ai discernamant " – Epicur

Cristalizare

"…Nu pot ucide imaginea divina,
Care te tine in viata sau iti da curajul sa mori."
(Ultima scrisoare a Biancai catre mama sa. Forli, 1817.)

Agonie voluntara

Ah, da! Placerile vietii…
Unul dintre cele mai placute lucruri e sa stai pe inserate cu persoane dragi intr-un loc linistit, apropiat de natura. Sa te recreezi, sa povestesti, sa-ti amintesti, sa visezi… Te gandesti ca astfel de momente trec prea repede si stii ca atunci cand te desparti de ei iti vor reveni in minte grijile, problemele. Stii ca trebuie sa mergi acasa sa te odihnesti pentru ca dimineata trebuie sa mergi la lucru. Dar in momentele petrecute cu prietenii toate astea nu exista. Nu exista probleme, greutati…
Am invatat mult in 3 saptamani de munca, iar multe din aceste invataturi desi le cunosteam, mi-au fost confirmate pe propria piele. Cand efectuezi munci care nu-ti aduc satisfactie profesionala te distrugi atat fizic cat si psihic . Te demoralizezi si te deprimi. Cand esti obligat de locul de munca sa stai mult timp degeaba pana la terminarea programului iti poti pierde mintile. Oricat ai incerca sa-ti gasesti de lucru in pauzele lungi, sa-ti faci un hobby, o pasiune, locul de munca nu este spatiul in care sa faci toate astea. Te simti constrans de situatie, stresat, mereu cu gandul la trecerea timpului, mereu in alerta asteptand ceva de facut pentru alungarea plictiselii.
Plictiseala e cel mai mare dusman al stabilitatii psihice .
Oricat de grea ar fi munca, oricat de solicitanta fizic sau psihic, atat timp cat exista activitate continua esti satisfacut chiar daca poate faci ceva ce nu-ti place.
In situatia in care esti practic obligat sa stai degeaba cel mai stresant gand care-ti poate trece prin minte este acela ca in loc sa stai ai putea face altceva. Ai putea sa te relaxezi, sa te destinzi, sa te distrezi, sa faci ceva ce-ti face placere…
Un lucru foarte important pe care toti ar trebui sa-l cunoasca e ca trebuie sa inveti pentru a face ceea ce iti place, pentru ca altfel iti distrugi viata.

Subiecte

Cand mi-am pus in practica ideea de blog ma temeam ca n-o sa am ce scrie avand in vedere ca atmosfera din Cartieru’ Minunat incepea sa devina monotona. Vorba lui Dumis, doar nu ma apucam sa povestesc cum am fost pe terasa la un suc cu prietenii si vai Doamne ce misto a fost (oricum nu eram eu cu iesirile astea).
Astfel am inceput sa intru pe diferite bloguri pentru a vedea despre ce scriu cei mai experimentati decat mine. Desi au fost unele stiluri care mi-au placut, subiectele nu m-au prea atras pentru ca erau mult prea superficiale si autorii e foarte probabil sa fi scris in necunostinta de cauza. Astea sunt bloguri- tabloide , pentru prostime.
In fine, toate acestea au trecut si m-am apucat sa scriu fara sa-i copiez pe altii sau sa ma inspir de la ei, doar preluand detalii tehnice. Bineinteles ca am scris si multe prostii si atunci si acum, prostii care nu mi-au apartinut in totalitate, dar cum mi-a spus cineva: "Sunt prostii scrise bine".
Mai nou am vazut ca lumea a inceput sa-si faca bloguri doar pentru ca e la moda si sa scrie decat cateva insemnari dupa care sa abandoneze. Unii se copiaza, altii se ataca intr-o comunitate virtuala ce ar trebui sa fie cu mult superioara celorlalti utiliatori de internet.
Si uite cum am plecat de la o idee si am ajuns la alta. Ceea ce vroiam sa spun de fapt, e ca intotdeauna vor exista in viata fiecaruia evenimente care merita sa fie scrise, chiar daca doar pentru propria persoana.
Lumea e plina de lucruri care merita povestite!

A venit..

Am o senzatie ciudata ca toamna e foarte aproape. Au inceput sa apara frunze aurii, iar aerul e tot mai rece, ca sa nu mai zic de ploile care au inceput sa ne bata in geam. Ma pune pe ganduri faptul ca vine iarasi frigul. Iar haine groase , iar geci si fesuri… Cel mai mult ma deranjeaza ca, fiind angajat, programul de la 7:30 la 16:00 nu-mi permite sa fac prea multe si astfel fiecare zi de munca e o zi pierduta.
Voi fi nevoit cat de curand sa renunt la pantalonii scurti si la tricou, dar odata cu scoala imi voi relua vechile obiceiuri pe care le-am lasat la o parte de cand cu terminarea liceului. Din nou sport, din nou blogging si ceva nou: voi invata!
O sa fac in asa fel incat sa-mi fac timp pentru toate si cel mai important, o sa-mi fac timp pentru oameni.

Zambet

Unde ti-ai ascuns zambetul?
Cheama vantul sa alunge norii care ti-au acoperit surasul…

A man and his spider pet

When i was a child in primary school i studied English on a book that had it’s lessons based on a story about an evil character who had a pet spider . Well, i don’t recall exactly how evil the man was, but from what i remember, at the end of the story he turns out not to be so bad afterr all . I can picture his image into my mind: red curly hair, green coat, brown hat , holding his spider in a jar , but i can’t seem to remember his name or the spider’s. I remember i found this character really captivating. I even made drawings and stories featuring him.
He and his spider really caught my attention.

Viitor Presedinte

"Eu cand ma fac mare, vreau sa fiu Presedinte . Da’ nu ca Basescu chel !"

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X