octombrie 2008

Cutia Pandorei

Azi (n.r.: Vineri) mi s-a intamplat ceva ciudat. Dupa doua nopti in care am dormit 8 ore cumulate, rupt de oboseala si dornic de mult somn, m-am trezit sa merg la lucrarea practica de genetica pe care o desfasor la Institutul Sahia. Ca sa ajung acolo trebuie sa schimb trei magistrale de metrou si toata operatiunea, inclusiv mersul pe jos de-acasa la statie si de la statie la respectiva cladire imi ia cam o ora. Asta in conditiile in care dimineata la metrou e o aglomeratie aproape sufocanta, dar sa revin la poveste. Dupa ce am iesit la suprafata la Intercontinental , am luat-o ;a pas catre Sahia. Si pe drum, pe trotuar, am vazut o cutie. Avea o culoare deschisa gen crem spre roz sau portocaliu, genul de culoare pe care ar putea-o avea o cutie de pantofi, si pe ea era  imprimat  un "scris de mana electronic". Ma grabeam, asa ca nu am zabovit sa o studiez, dar pur si simplu m-a impresionat. Felul in care era intredeschisa, faptul ca era singurul lucru nepotrivit din preajma, modul in care era asezata langa zidul unei cladiri, totul mi-a dat un sentiment ciudat. Ma intrep eu acum, si cred ca oricine s-ar intreba, cum o cutie banala, aproape un gunoi, te poate surprinde, te poate face sa intorci capul dupa ea asa cum am facut eu.
Am vazut in acea cutie ceva artistic. De fapt, nu am vazut o cutie, am privit un tablou celebru al unui mare pictor. Era reprezentarea, transpunerea unei stari pe care oamenii o experimenteaza des. Era transpunerea singuratatii omului in Univers, singuratatea omului ca unica fiinta inteligenta de pe Pamant, singuratatea omului ca individ in cadrul speciei. Era singuratatea unui pusti, care, ajuns intr-un oras mare, insa mai mic decat ambitiile sale, exploreaza cu multa incredere noi posibilitati, noi persoane si accepta diverse provocari care-l vor ajuta sa-si indeplineasca obiectivele. Acum, cutia era intredeschisa, dar cu timpul, capacul se va ridica in totalitate, cutia se va desface, iar pustiul de alta data va fi descoperit ce se afla in aceasta cutie a Pandorei.

Sporturi de facultate

Pe langa cursul de educatie fizica la care studentii medicinisti sunt invitati sa-si aleaga (a se citi: sa li se bage pe gat) un sport pe care sa-l practice regulat (volei, baschet, fotbal, tenis de masa, inot), am observat ca ei prefera de asemenea si  sporturi  ca integramele sau sudoku. Care mai de care cu reviste, ziare gratuite sau colectii de astfel de jocuri ca sa-si umple cele 3 ore de genetica la care nu inteleg nimic sau sa omoare plictiseala din metrou, autobuz sau de pe holurile facultatii.
Asta demonstreaza ca studentii au o imensa capacitate intelectuala pe care trebuie sa o utilizeze, o energie pe care trebuie sa o consume, 10 ore de cursuri pe zi nefiind suficiente pentru a satisface setea de cunoastere a viitorilor medici. Cine spune ca sunt preferate jocurile virtuale se inseala.
Ce atatea calculatoare, frate? Hai sa descrucisam cuvinte incrucisate !

Teoria facultatii

Trebuie sa arati a doctor . Asta e prima lectie la Facultatea de Medicina . Abia apoi inveti propriu-zis sa devii doctor.

Sau cum spunea un batran : "Mai intai trebuie sa inveti sa fii om. Abia apoi poti sa inveti sa fii medic ."

Special… pentru neaosi

 Mult timp a trecut de cand n-am mai scris. N-am mai scris la tastatura, caci eu, in tot acest timp cat mi-a lipsit calculatorul, am scris in caietul meu special, cu stiloul meu special despre persoanele speciale din viata mea. Exact asa cum mi-am dorit! Va veni vremea cand voi transcrie acestea pe blog, insa asta se va intampla atunci cand voi avea timp. Ce construiesc cuvintele pe care le-am insirat eu pe hartie? Impresii despre Bucuresti, despre cum am ajuns eu acolo, dar mai ales despre oameni.

Dupa ce am cugetat asupra firii omenesti, mi-am permis sa trag concluzia ca pentru a te simti bine, pentru a fi echilibrat trebuie sa-ti gasesti locul. Chiar daca te-ai nascut intr-un oras sau intr-o tara, poate ca simti ca nu e natural sa te gasesti acolo. Poate, vizitand alte locuri simti ca apartii acestora si indiferent de cum te-ai descurca sa supravietuiesti in acest loc de care simti ca apartii, oricat de greu sau usor ar fi, ai avea o stare de implinire. Pana sa-ti gasesti locul simti ca nu ai nimic sub picioare, iar neavand o baza de sprijin ajungi sa te dezechilibrezi. Acest dezechilibru , cred eu, duce la ignoranta. Gandesti, daca nimic nu e al tau, ce folos are sa mai respecti spatiul in care te afli. De ce sa lupti pentru ceva care nu e al tau?
Asa si cu Bucurestiul. Acolo merg oameni de peste tot. Unii in cautarea unei vieti mai bune, altii, chiar daca nu vor avea parte de asa ceva, merg acolo pentru ca acolo se simt acasa. Cei din urma sunt adevaratii bucuresteni . Sunt cei care respecta orasul, cei care ajuta la dezvoltarea lui, la conservarea lui, iar cei dintai sunt cei indiferenti. Cei care cred ca orasul trebuie sa le ofere totul, iar ei nu trebuie sa ofere nimic in schimb. Dar, aceasta e valabila pentru orice oras. Nu neaos n-ar vrea niciodata ca brutaria de la care cumpara paine in fiecare zi sa se inchida, insa, un strain cu interese in acel spatiu, n-ar avea nici cea mai mica retinere in a distruge aceasta mica afacere, contribuind astfel la degradarea fiintei si identitatii orasului.
Acestea sunt lucrurile care definesc un oras: locuri denumite de vechii locuitori, nume care dainuie in ziua de azi. Putini sunt cei care se-ntreaba de unde vine: "Lacul Tei" sau "Matache" ori orice alt amanunt care ascunde o intreaga istorie. Chiar daca nu cunosti acest fel de detalii, trebuie sa respecti istoria pentru a pastra un loc viu.
Nu lasati strainii rau-voitori sa puna stapanire pe ce e la vostru! Nu-i lasati sa va fure identitatea!

Scoala, dulce casa

Ce ti-e si cu facultatea asta… M-am trezit doua zile la rand la ora 4 ca sa prind trenuri si chestii. Am mers la Bucuresti ca sa stau la cozi ore in sir doar ca sa dau o foaie si sa primesc alta in schimb. Dar, sunt fericit. Stiu seria, grupa, orarul. Astept ziua de Luni ca sa ma duc la primul curs de anatomie.
Sunt bolnav , sleit de puteri (da’ inca mai pot), mi-e foame, mi-e sete, mi-e somn. Ieri am adormit in gara, iar in tren am stat langa doua tanti care vorbeau de sani, vagine si chestii si nu m-a mai luat somnu’, pentru ca o astfel de conversatie merita ascultata .
La facultate, o sa-mi fac un culcus pe langa vreun cadavru printr-o sala de disectie daca e nevoie urgenta de somn.
Sunt obosit rau, nu mai pot sa gandesc calumea. Sfarsitu’ asta de saptamana o sa ma odihnesc. Dup-aia sper sa incep sa scriu mai des pe blog…
Puii mei, sunt aiurea, vorbim…
 
PS: Am facut ce nimeni nu credea ca e posibil. Sunt navetist :D

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X