faninho

Azi e Sfantu’ Stefan. E ziua mea de care am uitat complet, ca de fiecare data, pentru ca nu mi se pare a fi o zi asa de speciala incat sa merite sa fie tinuta minte. Dar, norocul meu ca sunt altii care imi amintesc cand trebuie sa ma simt sarbatorit, ca daca ar fi dupa mine, as muri la 16 ani… Dar, totusi, cu toata indiferenta mea fata de mine, intr-un anume fel, astazi parca a fost o zi speciala. Pentru ca astazi a fost o zi exact ca acelea din copilaria mea, exact cum spuneam ieri: cerul rosu de seara anunta o dimineata alba. Si asa a fost! Azi dimineata (sincer sa fiu, era cam tarziu ca sa fie dimineata la ora 12, dar, sa zicem) am privit pe fereastra si fulgii de nea zburau peste tot, acoperisul cladirii postei era alb asa cum il vedeam in copilarie, iar masinile erau surse numai bune de colectat zapada. Asta m-a facut sa am o stare buna azi, mai buna decat de obicei, am inceput sa cant, sa vorbesc in rime, sa vorbesc singur, sa ma distrez, pentru ca fiinta mea exprima perfect fenomenul "one man party" (nu i-am gasit un echivalent la fel de simplu in romana).

Pun punct aici pentru ca lumina zilei a cam disparut de ceva vreme, urmeaza o seara placuta pentru mine si urez tuturor acelasi lucru.

Imi aduc eu aminte de cand eram mic copil, ca atunci cand venea iarna, priveam de la fereastra sa vad primul fulg de nea. Si cum stateam eu seara si priveam cerul, acesta era acoperit de nori, iar norii erau rosii, stiam ca a doua zi dimineata tot cartierul va fi transformat, totul va fi alb si curat, iar zapada proaspat asternuta va avea urme rare de caini si oameni. La fel si in seara asta, cerul e rosu, iar maine totul va fi alb. Exact ca atunci cand eram mic copil.

Cel putin, asa cred…

"In spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie puternica" zic unii. Haideti sa vorbim despre cel mai de succes barbat din cati au existat vreodata si anume: Mos Craciun. Acest celebru distribuitor de cadouri care ne aduce zambete in fiecare an este poate cel mai adorat om de pe planeta, dar n-as putea spune ca femeile il doresc. Barba incomoda si burta uriasa atrag copiii, insa nu si femeile. Oare ce femeie ar avea toleranta si rabdarea necesare pentru a-i fi partenera de viata lui Mos Craciun, care este poate cel mai ocupat personaj de pe planeta? 364 de zile pe an, 365 in anii bisecti, Mos Craciun trudeste pentru ca Craciunul sa iasa perfect, cel putin pentru el, insa asta inseamna ca doamna Craciun sta mai mult singura, iar asta e un sacrificiu pe care nu l-ar face orice femeie. Intr-adevar se pare ca femeia din spatele lui Mos Craciun e foarte puternica. Cei ce cred ca Mosu’ e inconjurat de sexy-craciunite se insala amarnic, pentru ca ele i-ar distrage atentia in loc sa-l sustina in ducerea la bun sfarsit a muncilor ce trebuie sa le faca pentru a avea satisfactie profesionala.
Dar, daca in spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica, in spatele unei femei de succes cine sta? Raspuns: un barbat care se uita la fundul ei.

Mi-am adus aminte astazi de o reeditare a versurilor piesei "Casuta noastra" a lui Gica Petrescu, reeditare realizata de elevii generatiilor din 1999 ale Liceului de Arta "Dinu Lipatti" din Pitesti. Avand in minte situatia politica a Romaniei la momentul de fata, m-am gandit ca s-ar potrivi de minune cu aceasta. Iata o reprezentare artistica de actualitate a Romaniei din punct de vedere politic:

"Casuta noastra

Adunatura de golani

Fumatori si betivani

Casuta noastra

Cuibusor de dat la buci

Unde pula mea ne duci?"

E la latitudinea fiecaruia sa decida cine, dintre personajele politice, joaca rolul cui in povestea asta.

 

  Ma amuza cand ii vad polemizand banalitati. Imi place cand fac asta pentru ca par tineri, par niste copii asa cum sunt cei de varsta mea. Indragostiti nebuneste unul de celalalt, doi iubiti pentru care Universul inseamna doar el si ea. Se cearta ca atunci cand el iese la o bere cu prietenii, iar ea sta acasa si se gandeste ca se vede cu alta, iar apoi se poarta de parca nu s-ar fi intamplat nimic, sunt din nou fericiti pentru ca sunt impreuna. Au trecut prin rele si prin bune, si chiar daca fiecare a trait diferit fiecare moment petrecut impreuna, ceea ce conteaza e ca s-au suportat unul pe altul atat timp. Tot respectul si admiratia mea pentru ei, iar pentru mine: o aluna caju!

Avem asa:

Elena Udrea la turism. Cu siguranta va face tot posibilul ca hotelurile familiei sale sa aiba succes (nu succesuri).
Ionut Bazac la sanatate. Ma gandesc ca va incerca sa faca in asa fel incat sa nu mai fim nevoiti sa dam bani pe medicamente ca sa avem cu ce cumpara masinile pe care le distribuie.

Adriean Videanu la economie. Tipu’ asta chiar vrea sa faca in ciuda crizei economice. Va amintiti pe vremea cand era primar cand Bucurestiul era blocat din cauza zapezii, daca nu ma-nsel, si el era plecat in excursie in tarile calde? Facem pariu ca in timp ce noi o sa ne zvarcolim de foame in tara, el o sa bea un chico pe plaja in Hawaii?

Gheorghe Pogea la finante. Probabil experienta in metalurgie il va ajuta sa faca bani. La monede ma refer.

Vasile Blaga la dezvoltare regionala si locuinte. Macar de se ocupa cu instalatiile sanitare, dar ca mecanic cu ce sa ne ajute aici?

Mihai Stanisoara la aparare. Alt mecanic. Poate stie sa repare tancuri. Nu stii niciodata cand ai nevoie.

Radu Berceanu la infrastructura si transporturi. Calificarea in constructii aeronave il face un candidat bun la postu’ asta. In curand, avand in vedere cantitatea si calitatea soselelor din Romania, cred ca singurul mijloc de transport va fi pe calea aerului, iar in acest caz, domnu’ in cauza o sa aiba numa’ de castigat.

Gabriel Sandu la comunicatii si societate informationala. Negustor. Pitipoanca de la ASE, versiunea masculina.

Theodor Paleologu la cultura, culte si patrimoniu national. Tipu’ e cu filosofia si e si ambasador. Poate poate avem o sansa la o promovare culturala atat in tara cat si  in strainatate. Asta in cazul in care nu asculta manele.

Monica Iacob Ridzi la tineret si sport. Le are cu ingineria, stiintele politice si economice. Nu vad legatura cu sportul. Presimt ca vremurile copilariei mele cand se facea sport in orice loc la orice ora de catre oricine vor deveni un mit.

Ilie Sarbu la agricultura. Poate ca e nevoie de un teolog aici. Nu de alta, dar avem nevoie de ajutor divin pentru ca taranii autentici sa poata sa ne ofere produse de calitate si ca sa nu mai fiu nevoit sa mananc cartofi din Olanda. Sunt oribili!

Nicolae Nemirschi la mediu. Inginer in constructii. Sper sa construiasca parcuri si paduri, nu blocuri si borduri!

Gabriel Oprea la administratie si interne. Caruntu’ de la drept. Daca e capabil ca avocat, are sanse sa ne pacaleasca. Daca nu, cand il vom chema in instanta va avea cu siguranta de infruntat o sentinta greu de suportat.

Constantin Nita la IMM-uri si mediu de afaceri. Intreprinderi MICI si MIJLOCII, da? Tinem minte! Nu favorizam hypermarketurile! Incurajam micile afaceri, pentru ca ele creeaza un mediu de afaceri stabil, si nu astia cu monopolu’!

Marian Sarbu la munca, familie si protectie sociala. E clar, da? La munca, nu la-ntins mana! Protectie sociala da? Nu avem noi treaba cu bastanii, noi ne ocupam aici cu muritorii de foame. Cum e aia: Familia e unitatea structurala si functionala a societatii, deci protejam familia, da?

Cristian Diaconescu la afaceri externe. Altu’ cu dreptu’. Ma, mi se pare mie sau facultatea asta e cam la misto de o termina toata lumea?

Ecaterina Andronescu la educatie, cercetare si inovare. Aici fiecare cu ideea lui. Singurul lucru de care putem fi siguri la ministerul asta este ca totul se schimba.

Victor Ponta la relatii cu Parlamentul. Din nou un dreptaci. Relatii cu Parlamentul? Ce folos mai are la o majoritate de 70%?

Se pare ca istoria se repeta. La fel ca si in 2004,
dar de data asta cu un alt personaj, Theodor Stolojan
e prea obosit sa continue ceea ce a inceput si cedeaza
sub presiunea Marelui Conducator locul de Prim-Ministru in
favoarea lui Emil Boc. Primul gand care imi vine in minte e
despre cat de neserios e Traian Basescu. Cate artificii si
masinatiuni face ca sa iasa in avantaj. Cata viclenie zace
in sufletul negru al acestui personaj. Nu-i mai trebuie decat
sa planga din nou, ca si in 2004, multumindu-i lui Stolo ca a facut parte
din Guvernul din ‘91-’92 si acum si pentru candidatura la postul
de Presedinte pe care i-a cedat-o, pentru a impresiona electoratul
usor sugestibil, electorat care pare ca nu se mai trezeste
din hipnoza indusa de Marele Conducator. Sper insa ca macar socul
lui 2009 sa ii trezeasca pe toti cetatenii acestei tari si sa
continuam cu totii ceea ce au inceput golanii care au murit in 1989.
Respect domnului Vasile Paraschiv care a avut curajul si in
perioada comunismului si acum sa duca o adevarata lupta pentru
libertate, drepturi si o viata mai buna pentru toti cetatenii
Romaniei. Va multumesc ca existati domnule Paraschiv si pentru ca
ne inspirati in a razbi in aceasta lupta continua.

Tradatorule de tara, muie tie, nu noua!

Primesc azi un mass ca cica in cateva orase mari din Romania se fac meeting-uri de protest impotriva triplarii taxei auto pentru autoturismele la mana a doua si ca se cere prezenta noastra ca cetateni responsabili ce suntem sa mergem sa sprijinim aceasta miscare impotriva hotilor care au facut proiectul pentru aceasta taxa. In opinia mea, scumpirea taxei la rablele cumparate la mana a doua, a treia etc. e o miscare foarte inteligenta si nicidecum o hotie. In primul rand, se evita inmultirea producatorilor de noxe daunatoare atat mediului cat si oamenilor, aceeasi oameni care se plang si de aceasta taxe si de poluare (aici e o contradictie in ce gandesc indivizii astia). In al doilea rand se evita cazuri de accidente datorate starii deplorabile a acestor autoturisme. Iar in al treilea rand se incurajeaza productia de autoturisme noi, se pastreaza locurile de munca si astfel punem o caramida la zidu’ care ne va apara de efectele crizei economice mondiale.

In loc sa solidarizeze cu alte cauze, de pilda: "Nu manca unde te caci!" (cu referire la specimenele rasei umane care inca nu au reusit sa-si controleze in limita bunului simt instinctele primare si merg la gratare la padure ca sa cladeasca munti de gunoaie) sau "Sus muncitoria, jos cersetoria!" (cu referire la persoanele labile emotional care pica de proaste la doua povesti diferite spuse de acelasi cersetor) etc, taranii de oras, care au descoperit ca sunt smecheri daca isi cumpara un passat din 2000 la mana a 12-a cu tabla ruginita, adera la inititative care sunt impotriva lor (isi fura singuri caciula), lucru pe care intelectul propriu, ramas la stadiul unei primate, nu-l realizeaza.

Dar, asta nu e un caz singular. Cu toate produsele se intampla asa. Toti taranii de oras cumpara produse de import pentru ca "sunt mai bune" taindu-si astfel singuri creanga de sub picior pentru ca daca firmele la care lucreaza nu au cerere de productie, nu mai e nevoie de ei, astfel nu vor mai avea bani sa-si cumpere rabla mult visata.

Dar, poate ca asa e mai bine. Sa le dea cu tifla-n nas, poate s-or trezi din supa primordiala in care inca se mai scalda.

Dar, aici intervine altceva. Taranii de oras, nemultumiti ca au fost concediati pe buna dreptate, cer ajutor de la stat. Stat care NU ar trebui sa le dea nimic nerecunoscatorilor astia mici si sa-i lase sa crape de foame. Nu muncesti, nu primesti! Mereu statu’ trebuie sa te ajute. Statu’ te ajuta daca esti obosit frate, da’ daca nu muncesti, cum sa obosesti?

Si ca sa citez un intelectual dintr-un film ROMANESC: "Hai terminati cu prostiile, da? Apucati-va de munca, ma!
Apucati-va ma de munca, ma! Daca stati degeaba, incepeti sa inventati idei." – Milionari de weekend

PS: Biletele pentru trenul evolutiei se gasesc la toate casele si sunt GRATUITE!

Sprijin www.produsin.ro.

Da frate. Vine Craciunul. Cica suntem toti mai buni, mai altruisti. Nu ne mai doare nimic si pe obraz ni se scurge usor usor o lacrima de fericire care parca in ciuda frigului de afara ne incalzeste tot mai tare. 

Cateodata ma gandesc: ce astept sa vina mai repede: iarna sau Craciunul. Si atunci imi dau seama ca, oricum ai lua-o, iarna se rezuma in final la Craciun. Chiar daca atunci abia daca e inceputa. Toti asociaza zapada cu Craciunul si cu Anul Nou. Insa iarna inseamna mai mult de atat. Eu cateodata ma gandesc cu parere de rau ca odata cu trecerea Anului Nou, oamenii se gandesc mai putin la sentimentul acela inaltator pe care cu totii il avem in apropierea Sarbatorilor. Poate ca, daca ar cadea mai multa zapada, aceasta ar opri acest sentiment in incercarea sa necontenita de a evada din sufletele noastre. Poate ca daca iarna ar fi iarna de la inceputul lui Decembrie si pana la sfarsitul lui Februarie, poate asa, puritatea zapezii ne-ar mai curata inimile si frigul ne-ar ingheta zambetele pe fata.

Mi-e dor de o iarna autentica, o iarna cu multa zapada si mult frig cum aveam cand eram copil. Atunci cand crengile copacilor din spatele blocului imi bateau la geam sub greutatea omatului. Atunci cand jucam "ce fac eu sa faca toti" pe ghetusul de pe strada ce ducea in parcare. Imi lipseste atat de mult. E un fenomen mai mult decat fascinant.

Vreau, vreau zapada…

Imagineaza-ti ca esti avocatul unui condamnat la moarte prin executie. Acesta isi asteapta soarta intr-o camera inchisa, lipsit de libertate de ceva vreme. Tu, ca avocatul lui, doresti sa-l insotesti pana in ultima clipa posibila. Nu conteaza daca e vinovat sau nu pentru ca sentinta a fost data si nu mai poate fi revocata. Te gandesti ca nu ai putut sa salvezi acest om de la o moarte de neconceput din punctul meu de vedere. El poate e impacat cu viitorul pe care il are in fata, viitor care pentru el mai dureaza cateva minute, sau poate e speriat, speriat de necunoscut, speriat de cruzimea unor oameni (deoarece face parte din meseria calailor sa fie de o cruzime imovabila) care sunt dezinteresati de soarta sa. Oameni pe care incearca sa-i imbuneze prin diverse tertipuri recurgand la promisiuni, juraminte cum ca nu mai face. Poate, de frica, se va scapa pe el, sau poate, cu demnitate isi va infrunta pedeapsa. Dar tu, esti acolo si te macina gandul ca nu ai putut sa-i aperi dreptul la viata acestui om, care fie el si vinovat, nu e datoria noastra sa decidem daca traieste sau nu. Ce ii spui acestui om la despartire? Ce ii poti spune? Il saluti ca si cum ar pleca intr-o calatorie din care stii ca se va mai intoarce si iti va povesti cum a fost, il saluti ca pe un prieten pe care il vei reintalni dupa ceva timp pentru ca e de neconceput sa crezi ca un om poate muri pur si simplu. E o crima, la fel ca si crima pe care probabil clientul tau o comisese.

Dar, la urma urmei, aceasta pedeapsa cu moartea poate e doar o usurare pentru amaratul pe care l-ai aparat. O usurare pentru ca nu mai este nevoit sa sufere.

Cu totii avem dreptul la viata. Este singurul drept pe care orice ai face, nimeni nu ti-l poate lua.

Dar, totusi, ce ii spui acelui om? Il incurajezi? Ii spui ca totul va fi bine? Ca va fi scurt? Ca nu va avea timp sa simta nimic? Nu, eu cred ca nu-i poti spune nimic. Si nu-i spui, pentru ca nu e nimic de spus. O imbratisare puternica, asta e tot ce are nevoie omul acela care se duce. O imbratisare care in cele cateva minute de viata il va face sa constientizeze si sa regrete faptele sale si sa ceara iertare Bunului. O imbratisare care desi nu-l salveaza de la moarte, il fereste de ganduri rele in timpul scurt pe care il mai are de trait.

O imbratisare care ii arata ca dragostea e mai presus de orice si ea aduce pe drumul cel bun sufletele si mintile ratacite.