Imagineaza-ti ca esti avocatul unui condamnat la moarte prin executie. Acesta isi asteapta soarta intr-o camera inchisa, lipsit de libertate de ceva vreme. Tu, ca avocatul lui, doresti sa-l insotesti pana in ultima clipa posibila. Nu conteaza daca e vinovat sau nu pentru ca sentinta a fost data si nu mai poate fi revocata. Te gandesti ca nu ai putut sa salvezi acest om de la o moarte de neconceput din punctul meu de vedere. El poate e impacat cu viitorul pe care il are in fata, viitor care pentru el mai dureaza cateva minute, sau poate e speriat, speriat de necunoscut, speriat de cruzimea unor oameni (deoarece face parte din meseria calailor sa fie de o cruzime imovabila) care sunt dezinteresati de soarta sa. Oameni pe care incearca sa-i imbuneze prin diverse tertipuri recurgand la promisiuni, juraminte cum ca nu mai face. Poate, de frica, se va scapa pe el, sau poate, cu demnitate isi va infrunta pedeapsa. Dar tu, esti acolo si te macina gandul ca nu ai putut sa-i aperi dreptul la viata acestui om, care fie el si vinovat, nu e datoria noastra sa decidem daca traieste sau nu. Ce ii spui acestui om la despartire? Ce ii poti spune? Il saluti ca si cum ar pleca intr-o calatorie din care stii ca se va mai intoarce si iti va povesti cum a fost, il saluti ca pe un prieten pe care il vei reintalni dupa ceva timp pentru ca e de neconceput sa crezi ca un om poate muri pur si simplu. E o crima, la fel ca si crima pe care probabil clientul tau o comisese.
Dar, la urma urmei, aceasta pedeapsa cu moartea poate e doar o usurare pentru amaratul pe care l-ai aparat. O usurare pentru ca nu mai este nevoit sa sufere.
Cu totii avem dreptul la viata. Este singurul drept pe care orice ai face, nimeni nu ti-l poate lua.
Dar, totusi, ce ii spui acelui om? Il incurajezi? Ii spui ca totul va fi bine? Ca va fi scurt? Ca nu va avea timp sa simta nimic? Nu, eu cred ca nu-i poti spune nimic. Si nu-i spui, pentru ca nu e nimic de spus. O imbratisare puternica, asta e tot ce are nevoie omul acela care se duce. O imbratisare care in cele cateva minute de viata il va face sa constientizeze si sa regrete faptele sale si sa ceara iertare Bunului. O imbratisare care desi nu-l salveaza de la moarte, il fereste de ganduri rele in timpul scurt pe care il mai are de trait.
O imbratisare care ii arata ca dragostea e mai presus de orice si ea aduce pe drumul cel bun sufletele si mintile ratacite.