Da frate. Vine Craciunul . Cica suntem toti mai buni, mai altruisti. Nu ne mai doare nimic si pe obraz ni se scurge usor usor o lacrima de fericire care parca in ciuda frigului de afara ne incalzeste tot mai tare. 
Cateodata ma gandesc: ce astept sa vina mai repede: iarna sau Craciunul. Si atunci imi dau seama ca, oricum ai lua-o, iarna se rezuma in final la Craciun. Chiar daca atunci abia daca e inceputa. Toti asociaza zapada cu Craciunul si cu Anul Nou. Insa iarna inseamna mai mult de atat. Eu cateodata ma gandesc cu parere de rau ca odata cu trecerea Anului Nou, oamenii se gandesc mai putin la sentimentul acela inaltator pe care cu totii il avem in apropierea Sarbatorilor. Poate ca, daca ar cadea mai multa zapada, aceasta ar opri acest sentiment in incercarea sa necontenita de a evada din sufletele noastre. Poate ca daca iarna ar fi iarna de la inceputul lui Decembrie si pana la sfarsitul lui Februarie, poate asa, puritatea zapezii ne-ar mai curata inimile si frigul ne-ar ingheta zambetele pe fata.
Mi-e dor de o iarna autentica, o iarna cu multa zapada si mult frig cum aveam cand eram copil . Atunci cand crengile copacilor din spatele blocului imi bateau la geam sub greutatea omatului. Atunci cand jucam "ce fac eu sa faca toti" pe ghetusul de pe strada ce ducea in parcare. Imi lipseste atat de mult. E un fenomen mai mult decat fascinant.
Vreau, vreau zapada…