mai 2009

Gest

In Pitesti exista trupa Ekzit. Unul dintre membrii ei a murit din nefericire cu ceva vreme in urma, iar acum, in semn de respect a primit cadou o piesa.
 
In memoriam Abstrakt…

Timpul trece tic-tac

Da ba, pisi. Si uite-asa a mai trecut o zi…

 
A mai trecut o zi, dar inaintea ei au trecut alte trei. Timpul trece repede in Bucuresti. Orasul asta parca ar fi in alta lume. Nici nu ajung bine acasa de la facultate ca deja trebuie sa dorm ca sa fiu cat de cat prospat a doua zi. De ce "cat de cat"? Pentru ca e cam greu sa-ti reincarci bateriile la maxim, oricat de mult si bine ai dormi, cand ai un program haotic si mai ales daca nu ai confort psihic si emotional .
Ziua de azi a trecut de parca ar fi durat 2 ore. M-am trezit la 9 si parca imediat a venit momentul sa ma imbraca sa plec spre facultate unde trebuia sa dau oralu’ la engleza. Era 15 cand am ajuns si cam 3 ore pana cand am intrat in sala nici nu le-am simtit. Parca s-au vaporizat.
Practic in afara faptului ca am luat zecele ala la examen altceva n-am intreprins azi. Pur si simplu parca s-au dezintegrat secundele. Sper sa recuperez acum la sfarsit de saptamana, ca de nu… timpul nu iarta!

Pentru ca si bloggerii au simtul umorului

Un tip din lista mea de contacte are bancu’ asta la status:           
          "La biserica , preotul se intalneste cu un tanar enorias :
          – Ce te aduce la biserica, Ioane?
          – Iaca am venit sa ma spovedesc
          – Nu-i nevoie, ti-am citit blogul…"

Asta ca sa ne aducem aminte de spovedaniile online care faceau subiectul stirilor cu ceva vreme in urma.

O, ramai…

 Eu sparg testele oamenilor in
fiecare zi si nu vad nimic divin.
 
Imi incolteste in minte ideea ca Romania nu mai are cale de intoarcere din drumul spre pierzanie pe care il urmeaza. De ce? Pentru ca pe majoritatea nu-i intereseaza de ceilalti. Si nu numai ca nu-i intereseaza, ca totusi ar fi bine daca doar nu i-ar interesa, dar le si pun bete in roate celor care vor sa faca ceva constructiv.
Cine sunt acesti oameni? Pai in primul rand e vecina mea care n-a vrut sa deschida usa medicilor de la Ambulanta. Ii doresc s-o fereasca Bunul sa aiba vreodata nevoie de ei si sa nu le deschida nimeni usa. Am vazut afise electorale cu mesajul: "Avem nevoie de oameni ca…" De ce avem nevoie de oameni ca voi? Ca sa ne furati in continuare? Nu-i nimic, "luati-ne tot, ma, ca stam si-n pula goala-n fata voastra". Sunt cei care de 20 de ani spun ca a venit momentul unei schimbari, dar tot de 20 de ani tot ei sunt aceeasi oameni care nu vor sa se lase schimbati. Mai sunt elevii care-si bat profesorii si profesorii care-si bat elevii, sunt parintii care isi supun copiii la pedepse fara motive intemeiate fara insa sa le ofere si recompense si bucurii. Sunt vecinii mei de la Pitesti care cauta cu orice pret sa-mi faca rau mie si altora, care nu lasa copiii sa se joace, ii alearga si ii bat, care injura ca la usa cortului si vorbesc despre civilizatie, care vorbesc despre intelectualitate si ii jignesc pe cei mai cultivati ca ei, care ii numesc pe sud- africani niste tigani care au fost in stare sa construiasca zgarie-nori spre deosebire de noi care ne chinuim sa ne facem un rost in sistemu’ asta care ne inchide mintile si corpurile. Mai sunt politistii plini de zel fata de pustanii care joaca fotbal in curtea scolii si care stau cu coada intre picioare in fata tiganilor (si nu, nu e peiorativ, pur si simplu asa se autodenumesc ei, n-ar fi corect sa le spunem altfel) burtosi cu lanturi de aur la gat pe care nimeni nu-i impoziteaza pentru banii de altfel obtinuti prin metode ilegale. Sunt televiziunile, ziarele care ne pun in fata ochilor oameni luati de pe strada care prin numarul si comportamentul au devenit un neoplasm malign al societatii. Sunt vanzatorii care te pacalesc la rest sau cei care se uita cu scarba la tine cand te duci la casa sa-ti platesti produsele de parca nu si-au ales ei acel loc de munca pentru care sunt platiti si sa se poarte amabil. Sunt fotbalistii care nu joaca nimic pentru ca ei sunt vedete si noi plecam mereu cu sansa a doua deci acolo trebuie sa ramanem. Ei sunt de vina ca ne ducem dracu’!
Dar, inca mai am sperante datorita pustiului de la banca care o intreba pe mama sa despre Decebal si Traian, datorita copiilor care participa entuziasti la manifestatii culturale sub indrumarea unor dascali extraordinari, datorita sportivilor care muncesc ambitionati fiind de setea de performanta, datorita parintilor care stiu sa-si educe copiii, datorita celor care spun: "Eu pot!" cand nimeni nu le da nici o sansa.
 
Pentru ca Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate!

Mai repede, ca trece viata!

Viata e prea frumoasa, iar eu o
pangaresc cu viata mea amara.

 
O plimbare prin parc m-a facut sa-mi dau seama ca daca nu te bucuri chiar si de un lucru marunt si care poate parea banal la prima vedere atunci nu participi la viata. 
Am fost la sfarsitul saptamanii in Parcul Strand din Pitesti unde la Teatrul de Vara era organizata o manifestatie cu ocazia Zilelor Pitestiului. Aici elevi ai scolilor generale isi prezentau programul de muzica si coregrafie sub privirile si aplauzele asistentei.
Privind eu la copiii care se pregateau sa intre pe scena am fost impulsionat sa ma ridic din durerea ce mi-o pricinuise o masa grabita amintindu-mi ca am aproape 20 de ani si nu mai e vreme de pierdut. Am profitat de vremea frumoasa, de faptu’ ca eram printre prieteni, m-am simtit bine si m-am indreptat fericit spre casa.
Ceea ce vreau sa dau de inteles prin elucubratiile astea de le scriu io acilisea e ca stress-ul lipsei de timp imi da un impuls asa grozav de care daca profit la timp ma ambitioneaza intr-atat incat sa mut un munte piatra cu piatra. Si chestia e ca de la o vreme pentru mine lipsa de timp nu inseamna neaparat sa fac un drum de 10 minute in 5 ca sa nu intarzii sau chestii de genu’. Pentru mine lipsa de timp a devenit echivalenta cu apropierea sfarsitului. Imi zic mereu: "Hai frate sa fac ceva productiv ca mai am putin de trait." Si asa si e. Zeci de ani nu-mi sunt de ajuns sa contribui destul la spectacolul vietii.

show_fae4e76dc8c5ed(448, 46);

Johann Strauss Jr. – Vocile primaverii
Asculta mai multe audio Muzica

Hepi B-day!

Happy Birthday ca la multi ani nu ne mai place.

De cand cu raspandirea internetului printre cei mai putin dotati din punct de vedere intelectual si implicit a messenger-ului, romanii s-au englezificat conversand intr-un limbaj de genul jumatate-limba-romana-ciuntita-fara- gramatica -jumatate-engleza-invatata-la-TV. Nu ca ar fi rau sa cunosti o limba straina , in cazu’ de fata engleza , da’ nici s-o pocesti cu romana ca sa iasa o monstruozitate. Asta ar fi una bucata problema.
Alta problema ar fi obsesia de a prelua/traduce din/in engleza expresii uzuale. De pilda "La multi ani!" Aproape ca a devenit incorect sa spui "La multi ani!" in loc de "Happy birthday!". Ca sa nu mai vorbesc de "I love you" sau alte magarii.
Ce vreau io sa zic acilea e ca sunt deranjat pana la dezgust de kitsch -urile astea preluate din engleza care in romana nu au nici o noima si nici o implicatie afectiva. Adicatelea: imi bag pula, asa pe romaneste si ma implic si afectiv in aceasta actiune!

PS: La multi ani Constantin si Elena!

Bogdaproste

Mancati-le micii, beti-le berea,
dar nu-i votati!
 
In zona in care locuiesc in Bucuresti a aparut de cateva zile un cort al PD-L, cort ce marcheaza debutul campaniei electorale. Acolo niste insi ar trebui sa dea informatii despre candidatii partidului, sa imparta pliante, ziare si alte nimicuri. De ce zic ca ar trebui? Pentru ca nu se intampla asta. Saracii oameni stau acolo in caldura zi de zi fara sa fie luati in seama.
Mi-amintesc ca la ultima campanie electorala, in acelasi loc era un cort al aceluiasi partid unde se facea acelasi lucru. Dar, atunci era alta treaba: oamenii veneau interesati la cort sa vada. Ca vroiau sacose , brichete sau pixuri nu mai conteaza, dar era mare imbulzeala. Acum, oamenii care ar trebui sa promoveze candidatii partidului fac tentative disperate de a scapa de materialele promotionale . Pur si simplu nu-i ia nimeni in seama. Ieri cand am trecut pe acolo o tanti incerca sa imparta mini-ziare cu PD-L, dar desi treceau multi oameni tipa n-avea succes. Si-a intors privirea spre mine (care am fata mai de copil, nu de cetatean cu drept de vot) si mi-a spus cu o voce umila: "Hai, baiatu’, ia un ziar, te rog!" Am ignorat-o exact cum ignor cersetorii de la metrou, pentru ca si ea, fara vina ei, ajunsese sa se milogeasca de mine.
Ce am inteles eu din chestia asta? Pai sa vedem: PD-L e pe primul loc in sondaje, dar lumea pare dezinteresata total de ei. Asta inseamna ca cei care voteaza cu PD-L sunt fanii Nikitei si ai OTV-ului, cei care sunt suficient de prosti ca sa haleasca cacatu’ astora si sa mearga sa-i voteze, pentru ca oamenii normali la cap n-ar vota niste panarame.
Probabil asta nu e singuru’ partid in aceasta situatie de a cersi atentia cetatenilor, dar e singurul de care eu am cunostinta pana in momentul de fata. Si cu siguranta e partidul cu cei mai multi badarani, violenti, prost-crescuti membri de la al’ cu chelia sura, pan’ la al’ cu tata-n gura.
 

Fair-play

Mens sana in corpore sano
 
Ce trebuie sa se mai intample pentru ca locuitorii acestei tari sa realizeze ca avem nevoie de sport ca de aer?
Echipele de fotbal au nevoie de suporteri nu de triburi rivale. Gimnastii nostri au nevoie sa fie tinuti in aer de intreaga suflare a populatiei acestei tari. Inotatorii au nevoie de noi ca sa-i tinem la suprafata, iar atletilor le trebuie puterea noastra ca sa ii ajutam sa ridice tricolorul deasupra capului.
Stiu ca fair- play e un termen englezesc, insa cum am putut importa toate defectele tarilor dezvoltate, putem importa si ne putem apropria acest comportament ca si cum ne-am fi nascut cu el. Avem nevoie de el, pentru ca in el sta toata esenta sportului.
Atat timp cat sportul nu este promovat si practicat, mintile oamenilor vor deveni bolnave la fel ca si trupurile lor fragile , iar fenomenul fair-play se va stinge usor.

Noua ne pasa de sport. Poate prea mult…

Office online – o noua unealta a Microsoft

Am descoperit ca cei de la Microsoft au dezvoltat o interfata foarte utila si anume: Office Live Workspace. Aici poti lucra cu documentele tale de oriunde, in orice moment. Tot ce iti trebuie e o conexiune la internet, sa iti faci un cont si iti poti accesa fisierele fara probleme, fara sa fii nevoit sa ai vreun program.
Am descoperit-o intamplator intrand pe site-ul lor si mi-a placut ideea.

Sa ne cultivam… cu Cancan

Cancan e un ziar serios si
cartile sunt scrise de prosti.
Acu’ cateva minute am auzit o monstruozitate la TV. Pe Antena1, la Capatos , o emisiune extrem de serioasa daca ma intelegeti. Ceea ce am auzit m-a socat, m-a terminat psihic, m-a lasat cu sechele. E o tanti la vreo 20 si ceva de ani care a afirmat senin: "Cancan e un ziar foarte serios". Bai, opriti planeta! Baaa! Ce-aveti ma? Alo, Terra? Mai e vreo fiinta inteligenta pe-acolo?
Cum poti sa spui asa ceva? Doamne, iarta-ma daca vreodata o sa-mi bag penisu-n ea de lume si o sa ma refugiez in munti, intr-o pestera si o sa duc o viata de sihastru.
In timp ce specimenu’ ala de femela vorbea acolo io ascultam Radio Romania Muzical si ce i-a iesit pe gura tipei a contrastat atat de mult cu finetea cu care sunetul devin din boxe imi mangaia auzul, incat m-a zgariat pe creieri ca o interventie chirurgicala pe viu.
Imi pare rau ca nu-mi pot posta reactia fizica pe blog, probabil daca si voi ati fi auzit cu urechile voastre asa ceva v-ati fi dat palme in cel mai bun caz…
 

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X